Existenta unor astfel de cheltuieli fixe impune fenomenul de remanenta a costurilor in sensul cresterii mai lente a costului productiei in raport cu cresterea volumului fizic al acesteia, dar sa se mentina mai ridicat pe masura ce scade volumul fizic al productiei. Costul unitar al productiei se reduce sensibil in cazul cresterii volumului fizic al acesteia, cu unele salturi in perioada de crestere a cheltuielilor pentru marirea capacitatii de productie, iar in cazul descresterii nivelului activitatii, costul unitar creste oarecum progresiv. Asupra nivelului cheltuielilor fixe pe unitatea de produs inflluenteaza nu numai marimea capacitatii fizice de productie a intreprinderii, dar si o serie de alti factori, cum sunt: nivelul preturilor, gradul de mecanizare si automatizare a procesului de productie in sensul ca cheltuielile sunt cu atat mai mici cu cat acest grad este mai mare si invers, marimea intensitatii muncii, marimea intreprinderii, tehnologia de fabricatie. Cunoasterea tuturor acestor factori si a marimii influentei lor, prezinta importanta pentru adoptarea deciziilor de reducere a costurilor de productie.
Caracterizarea fiecarei categorii de cheltuieli intalnita in clasificarea dupa criteriul prezentat are o deosebita importanta pentru procesul informational-decizional pe linia controlului cheltuielilor de productie cu ocazia intocmirii studiilor de proiectare a noilor unitati productive si determinarea capacitatii optime a acestora, analiza si descoperirea rezervelor interne privind reducerea costurilor de productie si conditioneaza folosirea stiintifica a metodelor de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor, care sunt bazate pe separarea cheltuielilor in variabile si fixe, cum ar fi metoda direct-costing, metoda standard-cost.
…